Hammer a stone,

Astazi am ramas fara cuvinte. Nu stiu cand am pierdut notiunea timpului ... sau poate m-a pierdut el pe mine. Viata a depasit limita vitezei legale. Nu ma plang pentru ca am un job, pentru ca ma intretin singura, iar cand ajung acasa nu e nimeni care sa ma intrebe daca sunt bine, chiar de as fi. Nu ma plang, pentru ca imi port singura de grija, ori pentru ca atunci cand pasesc pragul casei, nu mai gasesc masa aranjata sau pentru ca aceeasi mana atat de fragila si totusi asa de puternica nu imi mai impleteste parul seara, inainte de culcare.
Stiu doar ca mi-e dor de tine, chiar daca te cert. Chiar si atunci cand ne aruncam cuvinte proaste , zambesc. Zambesc pentru ca ... nu suntem decat un capitol, dintr-un roman, care nu se incadreaza nicaieri... Nu in zilele noastre. Nu azi. Nu maine. Nu acum. Nici ieri, nici poimaine.



Mi-e dor de tine. Si as putea sa ti-o repet iar si iar si iar ... dar stiu ca mi-ai frange "imana" mai tare. You r a perfect storm si sunt furioasa pe mine pentru ca scriu atat de frumos despre tine...

N.B: Imana = subst, sg, nearticulat,feminin, folosit de mine in perioada 1991-1994 pana sa ma prind de forma corecta. /< rom. "inima". 

( Sunt o sumedenie de definitii in dex. Totusi nici una pentru tine. )