Useless

...

Horse tears,

Am tras cateva zile si te-am agasat.Apoi m-am linistit dar tu nu ai mai fost la fel.Ai ramas sub stresul ala continuu...Nu stii ce sa mai faci.
Oricum ar fi mi-e tare greu sa ma faci sa simt izolata de tine, fara sa te intreb ce faci fara sa mai existe acea legatura puternica intre mine si tine. Ma simt ca Luna fara Soare... rece si afundata in nepasare.Unde mai sunt conditiile noastre de existenta? Unde mai e acel " Ce faci..." sau " Dar de ce..." sau oricare alta intrebare care sa ma sufoce cu dragostea, pe care acum se pare ca ti-ai impachetat-o numai pentru tine, egoistule.De ce esti atat de dement si ma lasi in deriva sa plutesc in agonie si-n intuneric?! Eu nu pot vedea fara tine, tu esti intunericul meu senzorial ... cu tine pot sta oarba luni in sir simtind ce nu simte vreun om normal vreodata. M-ai bagat in incubatorul ala izolat de toti pruncii creati de noi : iubirea, respectul, dorinta, teama, afectiunea, sacrificiul. Am ramas doar eu un produs al celui mai greu prunc : nepasarea. Am plumb in suflet, nu mai sunt asa usoara ca atunci cand stateam in bratele tale si dragostea noastra ma facea sa fiu ca un fulg.
Oricum ar fi mi-e tare greu sa ma lasi sa plec de langa tine neintrebandu-ma, nezicandu-mi ce sa fac, lasandu-ma singura ... se schimba totul. Nu mai dai aceeasi cuantificare a faptelor tale. Nu ma mai asiguri de ceea ce faci ma faci sa devin nesigura. Nu mai zici cand pleci...unde te duci.M-ai lasat singura. Am fost uitata iar...
Ce se intampla cu noi? De ce imi dai drumul... nu vroiam asta.
Abia acum realizez cat de bine ne era inainte. Intreaba-ma, verifica-ma, numai revino-ti ... schimba-te la loc.
De ce am in suflet plumb...de ce ma simt ca un orb pierdut intr-o lume mare? De ce nu mai simt decat durere ... Si ele-mi curg...si eu vorbesc...si ele mi se rup din mine si eu nu incetez. Sangerez cu lacrimi ... Noaptea-mi apasa pieptu-mi grav, iar statuia alba de la tine plange ...

Multe,

Multe au fost multe s-au dus, multe au mai ramas de spus.
Toate trec asa se spune insa nimic nu trece fara sa lase urme. Lumea se schimba, relatiile se racesc, indiferenta se aseaza pe tronu-i mandra tare. Sensibilitatea iar mi s-a pierdut.
Nepasare.

Urmeaza

"este azi .... si te-am sunat sa-ti spun la multi ani, desi tu nu ma mai iubesti asa cum te iubesc eu pe tine, desi si tu o sa ma suni de ziua mea, dar asta nu inseamna iubire ca ti-aduci aminte cand e ziua de nastere a oamenilor... iubirea e atunci cand nu pot sa traiesc fara tine. dementule, de ce ma chinuiesti, de ce ti-e teama? ce vrei sa ma jupui de vie? vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau? esti o bestie si un nemernic... iar eu sunt carpa ta de sters pe jos... sunt umbra ta... si chiar daca nu sunt prima care te-a sunat sa-ti spuna la multi ani stii foarte bine ca sunt singura care conteaza.... la multi ani robotel. sa fii fericit. pa, te iubesc" ( Legaturi Bolnavicioase - 2006 )

Acusi e decembrie ... si deja mi-e frig.
Nu ma satur sa-mi miros pielea...e impregnata cu miros masculin.Asa e de multa vreme incoace...De cand te-am cunoscut.
Privesc o statuieta alba cu doi indivizi care se saruta goi, privesc accesoriile pe care le port mereu pe mine... si imi privesc corpul.Sanii, coapsele, picioarele incep sa se miste fara stare contopindu-se in miscari lascive.Imi ating parul si il las sa mi se revarse pe gat, mangaindu-mi-l...imi ating buzele si simt cum ma furnica ceva in tot corpul.Astept pe cineva sa ma scoata din cusca asta dezordonata.
Hainele stau pe jos...
Masa mi-e murdara de hartii si sticle si pastile.
Am obosit...Am sa mai iau o pastila ca sa-mi pot inchina pleoapele unei lumi pana nu demult reale.

Repulsie

Vorbesc prostii si mananc mult rahat.Mda...Cam asta e parerea mea despre propria-mi persoana.Ma simt de parca mi-as fi ucis primul catelus primit la o varsta frageda de 8 anisori, fara sa fac nimic spre a-i dobori moartea.As dori sa ma bag intr-un mormant pentru cateva clipe cat sa stiu ca " uraganul " de reprosuri si repulsii din partea ta ma va ocoli fara sa-mi trezeasca greata si sila fata de ceea ce poti fi uneori...Si asta pentru ca doare.Sunt o javra...O javra proasta insa.

Si iata ca am atins si pragul superior... am invatat sa-mi inghit si cuvintele...speechless.Iar tu dai din gura in continuare...Asa, joaca teatru iubitule, atat stii.

Doleante de toamna

As sfasia tot intr-o secunda fara sa ma mai uit la ce anume, as arunca tot pe fereastra, as macelari tot ce este in jurul meu si la sfarsit m-as sfarteca si pe mine...undeva departe, in gol.
Am ajuns sa am o stare nevrotica. Ale nemultumirii valuri ma cuprind si ma baga la fund fara sa am voie sa respir. Ma simt pierduta. Ma simt urata. Daca as putea sa cuprind toate resentimentele intr-o unda de soc as lasa-o explodeze in mine, distrugandu-ma in mii de molecule, fragmente uitate ale unui ADN nefericit.Le-as imprastia apoi pe langa cei din jurul meu si le-as urla in ureche cat de ingrati au fost ca n-au stiut sa ma pretuiasca!I-as bantui si nu m-as lasa pana cand si ei la randul lor nu s-ar desface in mii de particule...ca si mine.Apoi intr-o miscare browniana, depasind viteza luminii i-as arunca pe toti in aceeasi "oala" impropriu spus, si i-as uita acolo pe veci.Termodinamica propriului organism ma indreapta catre idei fanteziste, ireale, fantasmagorice.Presiunea, volumul si temperatura nu isi mai stabilesc relatiile firesti.Nu stiu nimic despre viata iar viata nu ma stie nici ea la randul sau...Sunt un obiect.Incet imi pierd sufletul.Nu mai am putere sa investesc in mine.Ma simt ca o gaura neagra...Astept.

Amor Vascos ...

Ultima zi din vara lui 2008.Suna infricosator de aberant.
Valurile mintii mele creeaza un tsunami asupra tuturor asteptarilor,... idealuri se sting usor, dorinte se inabusa in al toamnei amar, iar inima mea sta infrigurata undeva acolo, ascunsa, asteptand o raza de soare s-o incalzeasca.
Mi se pare crud, sa se termine toata vara asa ... N-am apucat sa simt cum nisipul imi mangaie picioarele rumenindu-le usor, n-am apucat sa simt cum apa sarata a marii imi inunda corpul si-mi sareaza buzele, n-am apucat sa fac nimic.Am stat ca un soarec de biblioteca, ascunsa in dionisiacul asta pacatos.Mi-as fi dorit sa alerg libera pe-o plaja, sa ma dezbrac in fata soarelui fara griji, sa tip si sa-mi aud ecoul inauntrul muntilor, mi-as fi dorit sa iubesc natura si s-o las sa ma simta.Anul asta in schimb am fost tare egoista si n-am lasat-o.Simt cum mi se ingreuneaza simturile si-mi pierd din senzitivitate.Simt cum timpul mi se scurge greoi printre degete ,murdarindu-le de reprosuri si resentimente.Am fost uitata..

Vorbe,

Vorbe de spus:

De spus ar fi foarte multe.Ca de exemplu, absenta mea de pe blog de aici... Da, recunosc ca mi-am tradat propriul blog pentru a-l initia pe altul.Un altul inceput alaturi de El.
De spus, ar mai fi faptul ca niciodata pana acum, n-am inteles de ce, pentru fiecare articol am facut cate o pagina de blog, diferita.Bineinteles, probabil pentru ca fiecare articol are o insemnatate, dar de ce asa de multe blog-uri si niciodata unul care sa fie pana la capat cu "jdemii" de articole? Tocmai de asta, astazi o sa incep iar sa ma dedic acestuia si o sa renunt la ideea de "jdemii de blog-uri" in favoarea unuia.
De spus, ar mai fi si faptul ca am cam renuntat la pseudonimul meu din viata reala.A cam venit timpul sa ma maturizez.Cat despre altele, trebuie sa recunosc, ca e o etapa noua pentru mine, deci mi-e frica.
De spus, ar mai fi si faptul ca n-am avut decat cateva zile libere si alea de sambata si de duminica in care sa ma linistesc alaturi de tine, dragul meu. A fost o perioada foarte agitata si sincera sa fiu, interactiunea dintre noi 24/7 nu ne-a facut bine niciunuia.Acum nu stim cum sa ne mai luam timp liber, separat. O sa trecem si peste asta, pentru ca tu ai sa ma intelegi ca de obicei si-o sa ma ajuti sa cresc in continuare.
Dar...mult a fost, putin mai este.Deocamdata atat.Voi completa data viitoare cu altele.Pe curand. De data asta, promit!