...

Este primul an dupa multa vreme pe care am de gand sa il intampin singura.

Nu simt magia sarbatorilor...De fapt, anul asta am fost numita "Grinch" , desi am ajuns la concluzia ca e o prostie sa urasti Craciunul. E mai usor sa nu ai nici o parere si de asemenea, e mult mai usor sa nu te gandesti la asta. Au fost multe clipe frumoase de-a lungul anilor si probabil ca vor mai urma pe parcursul anilor, care vor veni. In fond, nu poti compara trecutul cu prezentul si nici ce a fost cu ce va fi. Fiecare moment e special in sensul sau.

Am realizat faptul ca trebuie sa ai curaj ca sa privesti in urma cu zambetul pe buze si sa iti dai seama ca nu ai pierdut decat ceea ce nu ai avut vreodata. Uneori e greu sa te desprinzi de trecut dar consider ca maturitatea este un proces necesar. Am fost copil si eu candva si poate inca mai sunt unul . Oricum ar fi , toate alegerile fac parte din noi pentru totdeauna. Noi alegem sa fim fericiti, tristi, optimisti, veseli, responsabili sau indolenti chiar daca uneori vrem sa credem ca nu putem iesi din anumite stari. Aici intervine incapatanarea. Am renuntat la ea de ceva vreme, insa mi-a fost prietena foarte multi ani, in special in ultimii 3 ani.

M-am incapatanat sa cred in oameni mai mult decat in mine si uite asa am ajuns sa nu mai cred, nici macar in ce simt. Sunt o javra, recunosc...

Dar nu am regrete. Privind in urma toate procesele interioare care s-au dezvoltat in mine m-au format pe mine si pe cei din jurul meu.

Cat despre iubire ?

Am spus ca mi-as dori sa mai iubesc, dar nu cred ca mai sunt de aceeasi parere. Am un loc special pentru cineva drag, pus la pastrare si am de gand sa pastrez locul ala. Si asta pentru ca iubirea nu se uita si nu se regreta. N-ai cum sa uiti iubirea, poti sa o transformi in recunostinta si experienta. Stiu ca multi ar incepe sa rada daca m-ar auzi vorbind astfel. Asta nu inseamna ca nu am avut sentimente, pe care desi le-am nutrit si crescut din frageda pruncie, nu le-am abandonat. Privesc cu mare drag in urma si daca ar fi sa o iau de la inceput , n-as schimba nimic... Cu timpul ne-am schimbat indeajuns de mult incat sa devenim obsesivi.

Cu toate astea, inchin un pahar pentru fericire, fericirea voastra, a lui, a tuturor, a noastra si a celor care vor veni.

(Pentru vremuri mai bune!)

http://www.youtube.com/watch?v=On41Z4qfVE8

Ma vezi? Sunt precum un mar proaspat si rosu la exterior , dar sunt plina de viermi. Pielea mea respira virusi, factori patogeni de altfel. Toata viata mea am incercat sa fiu optimista si sa ii incurajez si pe altii ca sa traiasca pentru ca " ce rost are sa te duci dincolo , cand esti aici si poti sa faci ce vrei ? " ... Uneori ma gandesc, insa ... ce as putea sa mai fac ca sa ies din ce sunt ? Am invatat ca oricat i-ai ajuta pe altii sa treaca mai departe, tie nu ti se intoarce decat in sens invers. Am invatat ca suferinta nu te face mai puternic, ci mai indiferent. Suferinta te face sa nu mai simti, te face sa iubesti intunericul si durerea, te face sa urasti lumina si caldura.

Imi place frigul, imi ingheata buzele si imi crapa pielea, trosnind tesuturile. Cand ti-e frig, amortesti asa usor, apoi nu mai simti, pana iti dai seama ca ai niste extremitati care pur si simplu iti atarna pe langa corp si din frica de a deveni o leguma incepi sa te misti. Asa e si cu sufletul.

Am devenit salbatica, de fapt am devenit mai salbatica decat eram. Nu mai suport atingerea celorlalti, nu simt nimic cand fiinta care m-a crescut de la 4 zile , ma ia in brate. I-am zis de multe ori mama in locul celei care m-a nascut. As vrea sa pot plange cu noptile, as vrea sa pot urla si sa alerg izbind si aruncand cu niste cutite in toti oamenii din jurul meu. Mi-as strivi de ei fiecare molecula si le-as sfarteca grumazurile cu cel mai pervers zambet.

As vrea sa pot. Nici macar pe mine nu ma mai vreau si nu ma mai pot privi cu aceeasi admiratie falsa, pe care o aveam candva fata de persoana mea. Am ajuns o imagine.Un tablou. Sunt tot ce se poate mai rau, sunt un fel de cianura care iti intra in sange si te-ar face oricand sa vrei sa iti iei viata.

V-as dori totusi sa nu ma prindeti in viata, tineri.