Horse tears,

Am tras cateva zile si te-am agasat.Apoi m-am linistit dar tu nu ai mai fost la fel.Ai ramas sub stresul ala continuu...Nu stii ce sa mai faci.
Oricum ar fi mi-e tare greu sa ma faci sa simt izolata de tine, fara sa te intreb ce faci fara sa mai existe acea legatura puternica intre mine si tine. Ma simt ca Luna fara Soare... rece si afundata in nepasare.Unde mai sunt conditiile noastre de existenta? Unde mai e acel " Ce faci..." sau " Dar de ce..." sau oricare alta intrebare care sa ma sufoce cu dragostea, pe care acum se pare ca ti-ai impachetat-o numai pentru tine, egoistule.De ce esti atat de dement si ma lasi in deriva sa plutesc in agonie si-n intuneric?! Eu nu pot vedea fara tine, tu esti intunericul meu senzorial ... cu tine pot sta oarba luni in sir simtind ce nu simte vreun om normal vreodata. M-ai bagat in incubatorul ala izolat de toti pruncii creati de noi : iubirea, respectul, dorinta, teama, afectiunea, sacrificiul. Am ramas doar eu un produs al celui mai greu prunc : nepasarea. Am plumb in suflet, nu mai sunt asa usoara ca atunci cand stateam in bratele tale si dragostea noastra ma facea sa fiu ca un fulg.
Oricum ar fi mi-e tare greu sa ma lasi sa plec de langa tine neintrebandu-ma, nezicandu-mi ce sa fac, lasandu-ma singura ... se schimba totul. Nu mai dai aceeasi cuantificare a faptelor tale. Nu ma mai asiguri de ceea ce faci ma faci sa devin nesigura. Nu mai zici cand pleci...unde te duci.M-ai lasat singura. Am fost uitata iar...
Ce se intampla cu noi? De ce imi dai drumul... nu vroiam asta.
Abia acum realizez cat de bine ne era inainte. Intreaba-ma, verifica-ma, numai revino-ti ... schimba-te la loc.
De ce am in suflet plumb...de ce ma simt ca un orb pierdut intr-o lume mare? De ce nu mai simt decat durere ... Si ele-mi curg...si eu vorbesc...si ele mi se rup din mine si eu nu incetez. Sangerez cu lacrimi ... Noaptea-mi apasa pieptu-mi grav, iar statuia alba de la tine plange ...

Multe,

Multe au fost multe s-au dus, multe au mai ramas de spus.
Toate trec asa se spune insa nimic nu trece fara sa lase urme. Lumea se schimba, relatiile se racesc, indiferenta se aseaza pe tronu-i mandra tare. Sensibilitatea iar mi s-a pierdut.
Nepasare.